Într-una din sesiunile noastre, l-am întrebat pe D.: „Ce te face să fii mereu pe fugă, mereu ocupat?”.
El mi-a răspuns scurt: „Frica că îmi voi dezamăgi băiatul.”
Dorința lui D. este să fie un exemplu bun pentru copilul său, însă frica îl împinge într-o frenezie. Își ia mai multe proiecte decât poate duce, iar asta îl agită și îl obosește.
Am continuat: „Ce îți dorești tu pentru băiatul tău când va fi mare?”
După o scurtă pauză, mi-a spus: „Putere personală. Să aibă încredere în sine și în forțele proprii.”
Când acționa pe pilot automat, D. credea că tot ce contează este să ai putere asupra altor oameni. Asta te face un model demn de urmat.
Totuși, odată ce a explorat mai conștient tema puterii, a realizat că ceea ce își dorește pentru băiatul său este puterea personală, care vine din interior.
Această conversație m-a făcut să reflectez asupra modului în care îi influențăm pe cei din jur, fie că vorbim despre copii, despre angajați sau despre clienți.
În esență, avem de ales între două mari paradigme:
Controlul și Împuternicirea
Dacă controlul este o formă de management, împuternicirea înseamnă leadership.
—
În parenting, părinții obțin controlul asupra copiilor printr-un stil autoritar sau prin persuasiune. „Părintele-manager” știe ce este mai bine pentru copilul său și își exercită influența utilizând surse de motivație extrinsecă:
„îți ofer apreciere dacă vii cu notă mare acasă”,
„primești bani de buzunar dacă respecți regulile”,
„ești pedepsit dacă nu faci ce-ți zic”.
Copilul poate deveni un adult „de succes” cu realizări remarcabile. Dar nu se va simți liber și autonom, ci va fi prizonierul unor mecanisme emoționale pe care le-a internalizat în copilărie.
Alternativa la control este împuternicirea (sau empowerment, cum i se spune în engleză).
Parentingul pe bază de împuternicire este o formă de leadership. „Părintele-leader” oferă un spațiu emoțional sigur copilului său, îi permite să facă propriile alegeri și îl lasă să suporte consecințele.
—
Aceleași două paradigme le regăsim în lumea antreprenoriatului.
„Antreprenorul-manager” încearcă să mențină controlul prin micromanagement, lipsă de transparență și motivație extrinsecă, precum banii, statutul, validarea etc.
În contrast, „antreprenorul-leader” construiește echipe bazate pe încredere. În loc de micromanagement, își face clare așteptările și oferă autonomie. Mai mult, le permite angajaților să învețe din propriile greșeli.
În marketing, paradigma controlului presupune să apeși butoanele psihologice care-i determină pe clienții tăi să cumpere.
La polul opus, ”antreprenorul-leader” creează împuternicire prin acțiunile sale de marketing. Are o viziune în care crede și pe care o promovează cu intenția de a schimba lumea în bine.
—
La scara mare a lucrurilor, alegerea dintre control și împuternicire nu influențează doar familia sau businessul nostru, ci modelează lumea în care vrem să trăim.
E mai simplu să ai iluzia controlului prin forță și manipulare, însă e mai sănătos pentru toți să mergi pe calea împuternicirii.
—
Ești gata să construiești un business care să lucreze pentru tine?
Împuternicirea este piesa de puzzle cea mai importantă când vrei să delegi din sarcini și să obții timp pentru tine.
Te ajut să-ți clarifici prioritățile, să muncești strategic și să-ți faci businessul autonom.
Programează o întâlnire gratuită pe www.bravcoaching.ro.
—
Curaj!
Igor