Help is the sunny side of control

o lecție de autocunoaștere

Bună!

În această perioadă, sunt impresionat de noua mea descoperire, Anne Lamot, autoarea cunoscută în mod special pentru cartea despre scriere Bird by Bird.

Locul în care am făcut cunoștință cu Anne este podcastul lui Tim Ferriss, iar ceea ce mi-a atras atenția este onestitatea cu care vorbește în interviu despre viața ei, fără să se autovictimizeze. Într-o lume împărțită în extreme, cu oameni care se văd pe ei ca victime ale sorții și oameni care pretind că au vieți perfecte, Anne a devenit pentru mine un model de autenticitate.

Am învățat în ultimii ani că senzațiile și stările provocate de anumite idei pot fi indicii care mă ajută să mă cunosc mai bine. După câteva câteva alegeri importante în care mi-am dat voie să țin cont de ceea ce simțeam, nu doar de argumente raționale, mi-am dat seama că acest lucru mă ajută să obțin sentimentul de împlinire pe care-l căutam. Mai mult, am început să cred că în spatele unei emoții declanșate de un text, o melodie sau o conversație, găsesc adesea o valoare importantă, o credință puternică sau o nevoie profundă, iar asta mă ajută în procesul meu de autocunoaștere.

Ascultând conversația dintre Tim Ferriss și Anne Lamott, a fost un moment care m-a făcut să simt în corp senzația de eliberare. Am căutat transcriptul podcastului și am trecut încă o dată prin acest pasaj:

I have a disease of good ideas, usually for other people. And I believe that my ideas will really help them have better lives and at least make me less uncomfortable when I’m around them. And I learned that my help was not helpful to Sam and that help is the sunny side of control. And I was trying to control him and that was making him worse.

Sam, fiul ei, a devenit tată la doar 19 ani, o perioadă în care era deja dependent de alcool și droguri. Devenise un junkie și locuia într-un cartier rău famat din San Francisco, cu mulți dependenți de heroină și cocaină, a really deprived, depleted, addicted, prostitute, pimp, terrible, terrible place.

Disperată că, în ciuda discuțiilor, ajutorului financiar sau a tolerării comportamentelor iresponsabile, el nu reușea să revină la o viață normală, Anne a decis să se desprindă de fiul ei, i-a interzis să-i mai calce pragul și l-a lăsat singur.

În mod miraculos, Sam a găsit resurse și a reușit să scape de dependența de alcool și droguri. Această experiență dureroasă a învățat-o pe Anne că în momentele grele e bine să nu pună presiune, să nu încerce să controleze și să nu forțeze, ci doar să fie prezentă, să se roage în liniște și să creeze spațiu pentru celălalt. Mai mult de atât, a conștientizat partea ei de culpă în situația lui Sam prin atitudinea de părinte supraprotectiv.

În mod special, expresia help is the sunny side of control m-a făcut să vibrez. Am realizat că și la mine mama și-a manifestat controlul prin grijă, și eu am simțit nevoia să mă împotrivesc. Grija ei se manifesta prin sugestii de activități extrașcolare sau prin obținerea unei burse la o facultate pe care nu mi-o doream cu adevărat. A exercitat o presiune constantă în direcția pe care ea o considera potrivită.

La început, m-am conformat. Mai târziu, când devenisem adolescent, această presiune a creat în mine un efect de pendul. Am ajuns să iau decizii contrare sugestiilor ei și mi-am creat o identitate de rebel. Mulți ani, mi-au lipsit angajamentul în ceea ce făceam pentru că nu mai știam ce vreau cu adevărat.

Am trăit un sentiment de ușurare ascultând-o pe Anne Lamott vorbind despre relația cu fiul ei. Faptul că o mamă poate fi împinsă mai mult de propria nevoie de control și mai puțin de grija autentică față de copilul său, iar asta mai mult încurcă decât ajută acel copil, e un adevăr de care nu știam, dar pe care aveam nevoie să-l aud.

Am depășit perioada de revoltă și lipsă de asumare cu ajutorul terapiei și maturizării, iar asta îmi permite să privesc detașat istoricul relației cu mama. Înțeleg că a procedat cum a știut ea mai bine în acele momente și că am obținut multe resurse din ceea ce am făcut fiind împins de ea. După ce am ascultat-o pe Anne Lamott, am început să mă uit la tânărul dezorientat și instabil, de când aveam 20 de ani, cu mai multă empatie și acceptare.

Te invit să reflectezi asupra acestui citat, Help is the sunny side of control, și să vezi dacă există experiențe din viața ta în care ajutorul primit sau oferit a fost motivat de nevoia de control, nu de generozitate pură.

—

Cu speranță că ajută,

Igor