Te închini la idoli sau mergi pe calea eroului?
Despre cele două surse principale ale motivației.
O discuție nocturnă cu un om apropiat m-a făcut să-mi aduc aminte cum a fost pentru mine prima experiență de antreprenoriat.
După ce am deschis Stup Hostel la 25 de ani, am văzut cum euforia și bucuria de la început s-au risipit ca niște nori după ploaie.
Îmi dădusem demisia dintr-un job promițător crezând că antreprenoriatul este sursa fericirii și am trăit o dezamăgire cruntă.
Pe urmă, a rămas în mine o frică, aceea că dacă mă apuc de un proiect nou, o să-mi pierd motivația pe parcurs și am să ajung să renunț.
În timp, profeția s-a autoîmplinit și eu mi-am dezvoltat credința că nu am niciun control asupra motivației mele.
Norocul meu a fost întâlnirea cu coaching-ul pentru că am reușit să-mi zgudui credințele și să pun în loc algoritmi mai eficienți.
Acum, dacă mă urc în elicopter și mă uit la viața mea și a clienților mei, pot observa două surse diferite ale motivației.
1️⃣ Motivația care vine din rezultate și din validare externă
În mod special, acest tip de motivație funcționează în corporații, unde există obiective și recompense clare, dar și sisteme predictibile pentru a avansa în ierarhie.
Imaginează-ți că ai ajuns top manager într-o corporație, ai o mașină scumpă, ești admirat de colegi, ai un asistent care execută tot ce-i zici, iar când vrei să te simți bine, mergi în cele mai tari restaurante din oraș.
Tocmai am enumerat cei 4 idoli pe care îi venerează oamenii, descriși de Arthur Brooks în cartea From Strength to Strength:
⚪ Banii
⚪ Faima
⚪ Puterea
⚪ Plăcerea
Îți place să verifici banii din cont? Ești pe val când ai multe like-uri? Te simți bine când ai influență asupra altora? Apreciezi vinurile scumpe și hotelurile luxoase?
Care dintre cei patru este idolul tău principal?
Încep eu prin a recunoaște că slăbiciunea mea este faima. 😊
Deși depun eforturi să nu devin sclavul nevoii de a fi cunoscut și apreciat de multă lume, o accept și încerc să o folosesc ca sursă de motivație.
De exemplu, ca să mă țin de obiceiul de a merge la sală, postez pe Instagram clipuri scurte cu antrenamentele mele. Astfel, îmi hrănesc idolul, dar îmi și mențin obiceiul sănătos de a face sport.
Întrebarea mea pentru tine este:
➡️ Cum îți poți folosi în mod deliberat idolul principal ca sursă de motivație?
2️⃣ Motivația care vine din proces și din validare internă
Așa cum am scris în newsletter-ul precedent (Tot ce contează este direcția justă), schimbarea de perspectivă care mi-a îmbunătățit dramatic viața a fost să învăț să mă concentrez pe drum, nu pe destinație.
În sens metaforic, asta înseamnă să îmbrățișezi călătoria eroului.
⚪ Prima dată, ai nevoie de curaj pentru a porni într-o aventură cu multe necunoscute;
⚪ Apoi, vei fi pus în situația de a-ți înfrunta limitele mentale;
⚪ Va fi musai să treci prin încercări și eșecuri, uneori dureroase;
⚪ Atunci când va apărea un mentor, va trebui să fii suficient de umil încât să-i accepți lecțiile;
⚪ La un moment dat, vei avea senzația că ai succes, dar vei primi o palmă și te vei trezi la realitate;
⚪ Abia acum vei fi capabil de noi revelații și vei începe o schimbare interioară profundă.
Versiunea practică a călătoriei eroului este concentrarea pe proces.
Dacă rezultatele sunt influențate de factori externi, tot ce ține de proces stă în controlul tău.
De exemplu, deși nu pot controla succesul acestui newsletter (număr de abonați, open rate, engagement), eu pot controla procesul pe care-l urmez:
⚪ Efortul de a scrie în fiecare săptămână;
⚪ Învățarea în permanență despre scris (storytelling, scris persuasiv etc.);
⚪ Testarea tacticilor pe care le descopăr în diverse cărți și articole;
⚪ Deschiderea la feedback și la critică;
⚪ Curajul de a fi vulnerabil și de a împărtăși din propriile experiențe.
Toate aceste elemente ale procesului îmi stau în control și nu depind de validare externă. La sfârșit de săptămână, eu sunt mulțumit pentru că mi-am făcut treaba, iar asta îmi dă motivația să fiu disciplinat și perseverent.
În același timp, încerc să văd rezultatele precum numărul de abonați, open rate-ul și engagement-ul ca pe un feedback care-mi arată dacă sunt sau nu pe drumul cel bun.
Întrebarea mea de final pentru tine este:
➡️ În ce mod poți să-ți tragi motivație din calea pe care o urmezi?
—
În concluzie, deși sunt influențat de succesul exterior pentru că, așa cum am scris mai sus, sunt om și faima este idolul la care mă închin, fac tot posibilul să-mi iau motivație din efort, învățare, joc și curaj.
Ține minte, procesul este o sursă inepuizabilă de motivație, mereu la îndemână.
—
Curaj și blândețe,
Igor
🙏📜
Din ce spui, le avem pe amandoua motivatiile: si idolii si interiorul, iar practic nu exista bun sau rau ci doar sa le observam si sa le folosim in a avansa in directia potrivota? Aia cu sala si story-ul imi surade si mie :)