De ce nu funcționează Pomodoro sau feedback-ul de tip sandwich?
Pentru că nu rezolvă rădăcina problemei
Florin este antreprenor și conduce o echipă de 5 manageri.
În ultimele luni, un conflict mocnit între doi dintre manageri face ședințele mai tensionate decât de obicei. A organizat un teambuilding și a invitat un trainer să-i învețe tehnici de comunicare, însă fără succes.
Nu e singura provocare care-l face pe Florin să se simtă neputincios. Deși își propune intervale de muncă profundă în care să lucreze on the business, se surprinde că procrastinează.
Feedback-ul de tip sandwich nu a rezolvat conflictul, iar aplicația Pomodoro nu a eliminat procrastinarea.
—
Soluțiile de tip bandaj nu rezolvă problema de la rădăcină
La fel cum nu salvezi un copac care nu are nutrienții necesari în sol doar prin tăierea ramurilor, nu însănătoșești o echipă doar cu trucuri de comunicare.
Atât tensiunea din echipă, cât și procrastinarea au aceeași cauză de bază: fuga de disconfort.
Florin procrastinează pentru că se simte agitat când se apucă de muncă profundă. Fiecare click pe Facebook, Whatsapp sau email se simte ca o compresă rece pe care ți-o pui când ai febră.
Iar jena îl împiedică să adreseze direct conflictul. Îi este teamă că-și va pierde statutul de good guy în fața angajaților.
—
Cheia performanței este acceptarea disconfortului
În sporturile de anduranță (similare cu antreprenoriatul) nu câștigă cei mai puternici sau cei mai rapizi.
Câștigă cei care pot face față durerii cel mai mult timp.
Florin poate bate procrastinarea și adresa conflictele doar dacă acceptă neplăcerea unei confruntări directe, cu sine și cu ceilalți.
O toleranța mai mare la disconfort crește forța mentală, încrederea în forțele proprii și probabilitatea să-și realizeze scopurile pe termen lung.
—
Toleranța la disconfort crește prin expunere și reframing
Așa cum un atlet apreciază durerea care apare în sala de forță, un lider poate învăța să folosească conflictul ca pe o oportunitate de creștere a echipei.
La fel se întâmplă și cu procrastinarea. De exemplu, eu trec printr-un mix de agitație, sindromul impostorului și lipsă de inspirație ori de câte ori deschid o foaie albă. Tentația este să las totul baltă și să intru pe Facebook.
În timp, am învățat să-mi placă „chinurile facerii”. De-asta am și ajuns la newsletter-ul #115.
Iată 3 tactici care m-au ajutat:
1. Intră în contact cu disconfortul de care fugi
Când vrem să ne depășim limitele, starea neplăcută semnalizează că am ieșit din zona de confort. Dacă există o traumă, aceste ieșiri ne bagă direct în fight or flight. În astfel de situații, soluția este terapia.
Alteori, simțim un disconfort pe care putem învăța să-l ducem. Primul pas este să descompunem starea la nivel de emoții, gânduri și senzații în corp.
De exemplu, simptomele comune pentru procrastinare sunt anxietatea, inadecvarea și neputința. Simpla scanare a a modului în care ne simțim ne dă o șansă mai bună în a prelua controlul.
2. Expune-te gradual la provocări
Expunerea repetată și progresivă la dificultăți scade reacția emoțională la stimulii negativi.
În ultimii 3 ani, mersul la sală a însemnat pentru mine o expunere sistematică la durere. Acest obicei s-a suprapus cu o capacitate tot mai bună a mea de a gestiona situațiile neplăcute.
Oricum, viața ne oferă multiple ocazii în care simțim tensiune, nemulțumire, jenă sau agitație. Avem nevoie doar să le tratăm ca pe niște sesiuni de antrenament.
3. Dă un sens disconfortului
Această tactică am învățat-o de la Ella, fiica noastră de 2 ani.
Mâncatul, mersul la somn sau strânsul jucăriilor se transformă într-o activitate plăcută când devine parte dintr-o poveste interesantă.
Noi, adulții, funcționăm la fel. Avem nevoie să dăm o semnificație emoțiilor pe care le simțim când ieșim din zona de confort. Nu putem evita suferința, dar putem îmbunătăți abilitatea de a o gestiona dacă schimbăm dialogul interior.
Sper să-ți fie de folos!
Iar dacă ți-ar plăcea să continuăm discuția, dă-mi un reply cu gândurile tale.
Bonus
🔗Same as Ever: A Guide to What Never Changes este cartea pe care o citesc acum.
Morgan Housel crede că e mai valoros să învățăm istoria decât să urmărim predicțiile analiștilor. În această carte, el prezintă o serie de lucruri fundamentale care vor rămâne constante în ciuda oricăror schimbări.
🔗Este sănătos să ieși din zona de confort? este un podcast audio de 20 min în care Octavian Istrate explică ce înseamnă o ieșire optimă din zona de confort.
Curaj!
Igor